Ultimul spectacol-lectură din stagiunea Teatrului Național Iași va avea loc luni, 29 iunie, ora 19:00, la Teatru³. Piesa „La pescuit în sufragerie” este scrisă de Diana Manole, dramaturg stabilit în Canada din anul 2000, absolventă a Universităţii Bucureşti, secţia Filologie, şi a Universităţii Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secţia Regie de teatru, clasa Tudor Mărăscu. Regia spectacolului-lectură îi aparține lui Ion Sapdaru, iar din distribuție fac parte actorii: Dumitru Năstrușnicu, Radu Homiceanu, Robert Agape, Anne Marie Chertic. Publicul beneficiază de intrare liberă.

Textul a fost desemnat câștigătorul acestei luni, în cadrul concursului de dramaturgie românească „Lecturi³”, un proiect aflat la cea de-a șaptea ediție, inițiat de Teatrul Național Iași în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române Iași și revista „Alecart”.

În argument, Diana Manole declară: „M-am gândit de multe ori la singurătatea celor care, precum părinții mei, au emigrat în Canada după pensionare, adesea pentru a ajuta la creșterea nepoților. Din cauza vârstei înaintate, multora le-a fost imposibil să învețe limba engleză și s-au trezit izolați într-o închisoare lingvistică. Chiar și mersul la cumpărături este adesea o încercare dificilă, pentru că nu pot comunica, în timp ce propriii lor copii adulți sunt ocupați cu serviciul și cu viața de fiecare zi.”

Personajele tragicomediei sunt puse de Diana Manole exact în această situație, în Toronto, în timpul pandemiei de COVID-19: „Anton și Martin sunt doi pensionari de origine română care s-au întâlnit prin intermediul unui anunț postat pe internet, încercând să lege o prietenie care să îi ajute să facă față izolării preventive impuse de guvern.

În cazul lui Anton, conflictul obișnuit dintre generații este amplificat de diferențele culturale. Deși pandemia le-a agravat singurătatea, am încercat să scot în evidență partea amuzantă a relației dintre cei doi, un inginer și un poet suprarealist, care dezvoltă o prietenie uneori absurdă, dar absolut sinceră, culminând cu un deznodământ surprinzător.”

În România, Diana Manole a publicat patru piese de teatru premiate, printre care „Copilul care nu voia să se nască” (Premiul pentru debut în dramă, Uniunea Scriitorilor Români) și „Revoluția textilă” (Premiul II la Concursul de comedie românească, Teatrul de Comedie, București). Piesele ei au fost montate sau au avut spectacole-lectură în Canada, la Alumnae Theatre (Toronto), The Canadian Stage Company (Toronto), MT Space (Kitchener), Sarasvati Productions (Winnipeg), Universitatea din Toronto şi National Art Centre/Broken English Theatre Company (Ottawa).

Înscrierile pentru concursul de dramaturgie românească „Lecturi³” continuă. Toți cei care doresc să se alăture proiectului sunt invitați să trimită piese de teatru la adresa de e-mail lecturi3@gmail.com.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Parcare: În apropiere

Evenimentul „Mergeți în sufletul meu!”, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române în colaborare cu site-ul cultural ar7e și Fundația CODA Farmecul Tăcerii București, dedicat comemorării victimelor Pogromului de la Iași – 85 de ani, va avea loc în Sala de Conferințe a Casei Muzeelor, în data de 29 iunie 2026, ora 16.30.

Maia Morgenstern și Cabiria Morgenstern vor da viață personajelor unui spectacol-lectură, o dramatizare semnată de Nicoleta Dabija și o scenografie de Corina M. Irimiță, după romanul „America de peste Pogrom” de Cătălin Mihuleac, invitatul nostru special.

„Sunt o rățușcă. O rățușcă galbenă, cu cioc portocaliu.
Nu, nu e asta! Așa ar fi spus Nina. Nina Pescăruș(ului) lui Cehov.
Dar eu sunt: sunt o rățușcă de plastic. Sau de cauciuc. Rățușca lui Cătălin Mihuleac. Rățușca din romanul „America de peste Pogrom". Rățușca cea urâtă?! Căci Rățușca mea, Rățușca lui Cătălin, are vise urâte, coșmaruri. Amintiri.
Nu, adevărul este că Rățușca noastră are amintiri urâte, amintiri adevărate, încă vii din timpul Pogromului: Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941.
Poate că, totuși, sunt o Rățușcă de aur?! Cine știe?!
Pe Rățușca mea, a noastră, o cheamă Golda. Sau Dora.
Golda sau Dora uneori doarme. Alteori plânge. Câteodată scrie. Sau râde. Și iubește. Și povestește.
Dora sau Golda are atâtea de povestit. De mărturisit. De evocat.
Golda sau Dora e o fetiță, o fetiță de 80... 100... 1000 de ani.
Dora/Golda o să vină la Iași. Golda/Dora nu se va mai ascunde de amintirile ei. Dureroase, ce-i drept.
Rățușca de aur (Golda. Dora) nu mai plutește în derivă. Iar libertatea (după care tânjește orice ființă, chiar și o Rățușcă de plastic, așa ca mine!) înseamnă să împărtășesc și altora adevărul crunt al acelor zile: 29/30 iunie 1941.
Pe 29 iunie 2026 vom fi la Iași.
Spectacolul-lectură este realizat în regim de voluntariat.” (a scris pe pagina personală de Facebook actrița Maia Morgenstern)

Spectacolul-lectură va fi tradus simultan în limba semnelor române pentru persoanele cu deficiențe de auz, pe care le așteptăm cu acest prilej la eveniment. Interpretarea va fi asigurată de Gabriela Ionescu, de la TVR Iași.
Intrarea va fi liberă, în limita locurilor disponibile.
Coordonatoare proiect: Nicoleta Dabija

*
Spectacolul-lectură va fi filmat de echipa ar7e și va constitui ulterior subiectul unei expoziții performative, care va rula pe tot parcursul anului 2026 în foaierul de la Parter al Casei Muzeelor, în memoria victimelor Pogromului de la Iași.

Parcare: În apropiere.

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași vă invită să vedeți spectacolul „Hârjoana” de Emil Coșeru, în sala Uzina cu Teatru, în 27 iunie 2026, de la ora 19.30.

Regia: Alexandra Bandac
Scenografia: Alexandra Budianu

Distribuția:
Emil Coșeru
Tatiana Ionesi

„O viață dedicată scenei și catedrei continuă cu un nou și provocator capitol: actorul 𝐄𝐦𝐢𝐥 𝐂𝐨𝐬̦𝐞𝐫𝐮, societar al Teatrului Național din Iași, debutează ca dramaturg. „𝐇𝐚̂𝐫𝐣𝐨𝐚𝐧𝐚”, textul cu care a câștigat ediția din acest an a Lecturilor³, devine spectacol pe scena Uzinei cu Teatru. Emil Coșeru își interpretează propriul personaj, având-o parteneră de scenă pe actrița 𝐓𝐚𝐭𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐈𝐨𝐧𝐞𝐬𝐢.”

Actorul Emil Coșeru, societar al Teatrul Național din Iași, adaugă un nou capitol parcursului său artistic: cel de dramaturg. Piesa „Hârjoana” ajunge în fața publicului, pe scena Uzinei cu Teatru, într-o montare semnată de Alexandra Bandac Marian.

Alături de actrița Tatiana Ionesi, Emil Coșeru își interpretează propriul personaj, într-un spectacol completat vizual de scenografia Alexandrei Budianu și de video design-ul creat de Andrei Cozlac. Mișcarea scenică este semnată de Lorette Enache. Din distribuție mai face parte Iris Zaharia, elevă la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași.

Emil Coșeru mărturisește că a scris piesa într-o lună, în februarie, anul trecut. Despre temă, spune că e „veche, obsedantă și eternă. Dragoste, Bătrânețe, Moarte și Cel ce Le Orânduiește pe toate. Tablou medieval. Un cuplu o amână pe Doamna în ale morții, caută să o amăgească, amăgindu-se. Cum facem noi, oamenii, îndeobște. Replici scurte și simple. Nu încap dezbateri metafizice, teologice, existențiale.

Teatrul are nevoie de poveste, de replică, de emoție. Râsu´-plânsu´. Asta am căutat în Hârjoana mea.

Îmi iubesc piesa, îmi respect și îmi îmbrățișez colaboratoarele (așa a fost să fie!), regizoarea și scenografa, partenera mea și sufleurul care-ți bagă textul în cap. Mulțumesc lui Iris. Mulțumesc, Lorette! Ah, dansul!

Doamnele parcursului meu scenic. Mulțumesc celor care mi-au arătat încredere. Mulțumesc celor care mi-au înlesnit montarea piesei. Ceea ce urmează după premieră va fi numit debut și apoi istorie.”

„Am încercat să surprind ecourile unei iubiri târzii ca mecanism de apărare împotriva angoasei paralizante a trecerii finale”, afirmă regizoarea Alexandra Bandac Marian. „Aflați în pragul morții, al unei morți care pândește din umbră, doi bătrâni nenumiți simt suflarea tărâmului necunoscut ce li se deschide în față, agățându-se în același timp de trecut ca de un năvod salvator. Invocările tinereții nu sunt mereu poetice și idilizate, ci, mai degrabă, încearcă să surprindă viul unui timp deja expirat, al unor ritmuri atenuate. Evocarea acestora provoacă nostalgie, dar și o crudă conștientizarea a trecerii ireversibile a timpului. […]

Moartea, deși prezentă în substanța textului, e privită ca o veche cunoștință, mai degrabă decât ca o inamică. Hârjoana pare a fi cu Moartea, dar e, în fond, cu Timpul și cu absurditatea expirării propriei vieți. Am obosit și Când mi-a trecut viața zic personajele, constatând cu multă îngăduință și umor cât de repede s-au transformat în relicve ale unei vieți ce stă să se încheie. Neconcordanța dintre spiritul – încă tânăr – și trupul ce poartă semnele devenirii creează dramatism și emoție. Textul devine astfel un poem despre senectute, o privire onestă și nepărtinitoare asupra felului în care palpită omul aflat la limita de sus a vieții. Timpul pare a juca feste, comprimându-se meschin în această hârjoană a devenirii, lăsându-ne pe toți descoperiți în fața morții...”

Piesa „Hârjoana” a fost prezentată pentru prima dată publicului sub forma unui spectacol-lectură în aprilie, anul trecut, în cadrul „Lecturilor³”, proiect al Teatrului Național Iași în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române Iași și revista „Alecart”.

Durata: 1 oră și 30 minute

Bilete: https://www.entertix.ro/evenimente/38152/harjoana-27-iunie-2026-uzina-cu-teatru-iasi.html

Parcare: În apropiere