Galeria de Artă a Palatului Braunstein (parter), Iași, găzduiește, în perioada 9–30 octombrie 2026, expoziția „Prolog. Însemnări”. Expoziția, curatoriată de Codrina Ioniță și Maria Pașc, reunește lucrări de grafică și pictură semnate de membri ai grupării Prolog și de invitați ai lor. Vernisajul are loc vineri, 9 octombrie, ora 18:00, la Galeria de Artă de la parterul Palatului Braunstein, str. Cuza Vodă nr. 2. Programul de vizitare este de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 17:00.
Expoziția de la Iași se așază sub semnul întoarcerii la desen ca gest originar și la natură ca spațiu al întâlnirii. Desene, acuarele și câteva lucrări în ulei. În principal desene. Ce este un desen? Am zice că este ceva pregătitor, ceva intermediar, mediere, structură necesară până a ajunge la pictura propriu-zisă. Un desen are viața lui, sensul lui, înțelesul lui, dincolo sau înaintea picturii care ar putea să apară ulterior. În filiația grupării Prolog, întemeiată în jurul lui Paul Gherasim ca loc de reflecție și practică în care pictura devine formă de viață, această revenire capătă sensul de disciplină interioară. Prolog nu a fost niciodată un program estetic închis, ci o comunitate de privire și de conștiință, în care lucrul în fața naturii, simplitatea mijloacelor și rigoarea gestului au fost înțelese ca moduri de a accede la un adevăr durabil.
Artiștii reuniți în expoziție — Paul Gherasim, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Dan Mohanu, Horea Paștina, Christian Paraschiv, Andrei Rosetti, Mihai Sârbulescu, Matei Lăzărescu și Valentin Scărlătescu — se regăsesc, fiecare în felul său, în această tradiție a privirii atente. Desenul nu este studiu pregătitor, ci o operă în sine, locul unde mâna și ochiul se întâlnesc fără intermedieri, iar relația cu natura se limpezește. Linia caută, conturul deschide.
Tema ce traversează această întâlnire — „vezi ceea ce te privește” — funcționează ca nucleu de tensiune și sens. Ea propune o răsturnare subtilă: nu doar privirea noastră asupra naturii contează, ci și capacitatea de a recunoaște că, în fața lucrurilor, suntem la rândul nostru priviți. În această reciprocitate desenul devine un act de prezență și de responsabilitate. A vedea nu mai este un gest de stăpânire, ci de ascultare. În lucrările expuse natura apare ca loc de locuire: fragmente de peisaj, ritmuri vegetale, forme simple care își păstrează respirația. Desenul devine măsura acestei întâlniri. În ușurința sa, în libertatea pe care o are, în rapiditatea cu care poate surprinde un detaliu sau un fragment, desenul, sau acuarela, păstrează ceva din frumusețea clipei și a impresiei inițiale.
Pentru gruparea Prolog desenul a însoțit începuturile de la mijlocul anilor '80, acele începuturi în care o petală de floare de măr, o creangă cu frunze răsfirate, un stâlp de cerdac, o grindă de casă înnegrită, schițate în câteva linii de creion sau cărbune, în pete vagi de acuarelă, au devenit mai grăitoare și au spus mai mult decât o întreagă istorisire doctă și virtuozitate academică de pictură în ulei. Simplitate. Încercare de a descoperi un dincolo printr-un aici, un altfel printr-un același, un Altul printr-un acesta. O întoarcere spre lucrurile mărunte, aparent insignifiante, care păstrează însă întreg farmecul și toată frumusețea existenței, care adună sensul și înțelesul ei adevărat. Un bâzâit de albină într-o petală de floare, o rază piezișă de soare strecurată între crengi în răsărit, o mireasmă de câmp cosit sau o adiere firavă între flori de urzici. Amănunte pe lângă care poți trece adesea cu indiferență.
Descoperite de Prolog la începuturile formării grupării, rămân mărturii pentru clipe trăite cu adevărat. Răstimpuri trăite în prezență, în aici, în acum, în trezvie, cum ar spune Sfinții Părinți. Momente în care trăiești lumea, iar prin lume, pe tine. La fel, desenele și acuarelele din începuturile grupului Prolog, dar și din răstimpuri mai apropiate, adunate în expoziția de la Palatul Braunstein, nu sunt doar pregătiri pentru altceva, nu sunt doar schițe pentru pânze mai importante, sunt acele clipe inefabile, acele momente vrăjite în care lumea se deschide, în care privirea uimită descoperă simplul, și în același timp fascinantul fapt de a fi, existența însăși. Sau poate mai precis noi ne deschidem spre lume și o percepem în sensul ei real, autentic. Sclipiri de începuturi, care hrănesc ulterior întregul parcurs al grupului Prolog.
Expoziția de la Iași propune, astfel, o reînvățare a privirii. În această așezare, poate, se deschide sensul cel mai profund al demersului Prolog: acela de a vedea lumea nu ca pe un obiect, ci ca pe o prezență care ne privește și ne cheamă la o formă mai atentă de a fi.
Intrarea este liberă.
Parcare: În apropiere