La Sala Teatru³ a Naționalului ieșean, s-a lansat cel de-al 11-lea proiect al regizorului Radu Afrim realizat cu echipa ieșeană, „Digul și alte povestiri” după proze de György Dragomán, unul dintre cei mai apreciaţi, traduși și premiați autori maghiari contemporani. Premiera a avut loc pe 7 martie.
În 1 și 2 iunie de la ora 19.00. spectacolul se joacă din nou.
Pe afișul noii producții, 13 actori și colaboratori ai Naționalului ieșean: Daniel Busuioc, Călin Chirilă, Dragoș Codrescu, Răzvan Conțu, Ionuț Cornilă, Pușa Darie, Dumitru Georgescu, Tatiana Ionesi, Mălina Lazăr, Ada Lupu, Cosmin Maxim, Iulia Rotaru, Horia Veriveș.
Radu Afrim semnează regia, scenariul și universul sonor al producției. Scenografia este creația Oanei Micu, aflată la prima colaborare cu trupa ieșeană.
Video design / video mapping: Andrei Botnaru, Andrei Cozlac
Light design: Nichita Teodorescu (pentru prima dată în echipă cu Naționalul ieșean)
Asistent regie: Mihaela Crețu
Asistent scenografie: Miruna Rădulescu
Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 14 ani.
Selecția de proze scurte după care a fost creat spectacolul conține texte scrise de autorul maghiar pe parcursul unei perioade lungi de timp, adunate ulterior în volumele Corul leilor (Oroszlánkórus), publicat în 2015, în Ungaria și în 2020 în România, la Polirom și Sistemrestart, apărut într-o primă ediție maghiară în 2018, iar în 2024, în limba română, la aceeași editură ieșeană.
Corul leilor și Restart sunt legate între ele, în sinea mea le consider surori. Corul leilor este pe atât de optimist pe cât pot eu să fiu, în timp ce Restart încearcă să privească întunericul cu cât mai mult curaj. Cred că merită citite în paralel sau chiar alternativ. (György Dragomán, interviu în publicația Népszava).
Despre prozele scurte alese pentru spectacolul său, Radu Afrim afirmă că pornesc de la un „realism domestic până la ceva straniu, poetic, aproape alegoric”, două registre diferite, unul care conține foarte mult umor, altul, foarte multă poezie, pe care regizorul le alternează în noua sa montare. Temele lui Dragomán, prezente și în spectacol, sunt rezistența prin imaginație a oamenilor din acele vremuri, copilăria într-un regim opresiv, paranoia socială, absurdul cotidianului, fragilitatea memoriei într-o lume care se resetează continuu, afirmă regizorul. Dacă la Antologia dispariției, Afrim nu și-a propus să găsească o legătură între prozele feminine alese, în proiectul actual a creat un fir roșu, care traversează întreaga montare și adună fragmentele într-o singură poveste.
György Dragomán s-a născut la Târgu Mureș, în 1973, iar din 1988 s-a stabilit în Ungaria. A obținut o diplomă în filosofie și literatură engleză la Universitatea Eötvös Lorand (ELTE) din Budapesta, iar teza de doctorat a fost dedicată prozei lui Samuel Beckett. Copilăria petrecută în dictatura ceaușistă și experiența traumatică a emigrării au devenit teme majore ale operelor sale. În 2002 debutează cu volumul „Cartea desfacerii” (A pusztítás könyve), distinsă cu premiul Sándor Bródy. Un an mai târziu, este publicată piesa de teatru „Nihil” şi în 2005, romanul „Regele alb” (A fehér király), multipremiat și tradus în peste 30 de limbi. În 2014 apare romanul „Rugul” (Máglya), devenit în scurt timp, un nou succes internațional.
„De fiecare dată, după un spectacol marca Radu Afrim, în mintea mea se nasc noi conexiuni, apar întrebări nerostite împreună cu răspunsuri la care nu m-am gândit niciodată; are capacitatea de a transpune un univers atât de personal, atât de recognoscibil, cu care spectatorul să empatizeze profund. Fiecare spectacol afrimian e o experiență pe care nu o poți da uitării. Digul și alte povestiri, noua lui premieră la Sala CUB a Teatrului Național Vasile Alecsandri Iași e pentru public o vindecare, surprinde, emoționează, amuză, te face să accesezi un alt nivel al înțelegerii relațiilor interumane și al sinelui. Bazat pe texte scrise de autorul maghiar György Dragomán, spectacolul e de o sinceritate cutremurătoare și prezintă o fărâmă din vremurile nu foarte îndepărtate, împreună cu suferințele, umorul, fragilitatea, absurdul acelor zile.
Absolut toate elementele, pornind de la viziunea regizorală, de la sine înțeles răvășitoare, până la alegerile muzicale foarte potrivite, împreună cu scenografia sugestivă a Oanei Micu și elementele de video design (Andrei Botnaru și Andrei Cozlac) și light design (Nichita Teodorescu), toate converg către binemeritatul succes al spectacolului. Universul lui Afrim este atât de viu, de colorat, de sensibil, de nostalgic, de inteligent construit; atinge sufletele și nu e deloc puțin lucru. Ridică totodată întrebări importante - “Do you see the world with your eyes alone?” - tronează deasupra scenei. Oare chiar vedem lumea doar prin ochii noștri? Câte se ascund în spatele ochilor fiecăruia?
E o mare dificultate să alegi pe cineva din distribuție. Toți actorii se armonizează, fiecare are parte de partituri ofertante, pline de savoare, de emoție, de adevăr. E deja mult timp de când Mălina Lazăr m-a frapat, nici acum nu dezamăgește, dimpotrivă, surprinde printr-o forță scenică uluitoare. Dar nu o poți observa pe ea și să nu-ți bucure inima minunata Pușa Darie, prin jocul ei foarte calculat; așa cum nu poate lăsa indiferent pe nimeni prestațiile pline de umor ale Tatianei Ionesi, ale lui Daniel Busuioc și Ionuț Cornilă. Cosmin Maxim, Dumitru Georgescu și Răzvan Conțu se ridică pe deplin la nivelul așteptărilor, așa cum Ada Lupu nu contenește să-și demonstreze abilitățile de actriță de mare versatilitate. Iar deasupra tuturor, ca un martor tăcut, Călin Chirilă, devine supriza plăcută a spectacolului printr-un joc atât de convingător.
E un spectacol cinematografic, intens, așa cum obișnuiește Afrim; e o fărâmă din lăuntrul fiecăruia, din bucuriile lui, din păcatele lui, din greșelile învățate sau nu, din alegerile inspirate sau dimpotrivă. E într-adevăr o vrajă ceea ce reușește regizorul împreună cu toată echipa de creație, spectatorul intră într-un univers fascinant, magic. Poți uita foarte ușor, pe măsură ce te lași purtat de poezia acestei forme de exprimare artistică, faptul că te afli pe un scaun și vizionezi un spectacol de teatru. Simți că pătrunzi într-o lume prin care accesezi o călătorie interioară, că pătrunzi în abisul mării în căutarea unor noi senzații, că ești parte din măreția de lumini și umbre, alcătuită de personaje. E o experiență care merită trăită pentru a putea fi înțeleasă în toată frumusețea ei.”
Clara Pașcu, studentă anul II Facultatea de Litere, UAIC
Durata: 3 ore și 45 minute (cu pauză)
Parcare: În apropiere