Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași anunță deschiderea expoziției personale de sculptură „Frecvența fundamentală”, semnată de artistul Solinschi Alexandru.
Prezintă:
Critic de artă, Cercetător științific dr. Mirela Ștefănescu
Prof. Univ. Dr. Constantin Tofan
Scriitor Liviu Apetroaie
Vernisaj: vineri, 27 noiembrie 2026, ora 17:00.
Galeria de Artă „Studio 7/9” a U.A.P.R. Filiala Iași,
Str. Alexandru Lăpușneanu nr. 7, Iași.
„Demersul plastic al lui Alexandru Solinschi gravitează în jurul figurii umane, cu precădere al ipostazelor feminine, concepute ca veritabile arhetipuri ale trăirilor lăuntrice sau metafore vizuale ale condiției umane. Chipurile par să iasă la lumină din straturile memoriei ori să se dizolve în striații ritmice, sugerând trecerea timpului și transformarea interioară, alături de siluete care se contopesc cu roca masivă, estompând granița dintre trup și piatră.
Mai mult decât un simplu parcurs vizual, expoziția propune o experiență sinestezică, în care tăcerea materiei este dublată de rezonanța cuvântului poetic. Versurile care însoțesc sculpturile nu dezvăluie semnificații explicite despre lucrare, ci funcționează ca un ecou liric, amplificând starea de contemplație și oferind privitorului un spațiu de reflecție personală.
Într-o lume în care totul se desfășoară într-o continuă viteză, această expoziție ne cheamă înapoi la esență. Piatra nu mai este doar un material dur, ci devine o prezență vie, un martor tăcut care ne amintește de liniștea și profunzimea pe care le purtăm în noi. Fiecare lucrare se transformă într-o oglindă reflexivă, oferind publicului șansa de a se redescoperi, de a asculta ecoul formelor și de a se reconecta la propria frecvență interioară.”
Critic de artă, Cercetător dr. Mirela Ștefănescu
Alexandru Solinschi face o vrajă rară la Iași - modelează lut, piatră și bronz în timp ce dă formă cuvintelor. Între palpația aspră a materiei și zborul eterat al poeziei nu e o prăpastie, ci o punte secretă. Sculptura îi dă gândului greutate, îl smulge din invizibil și îl face să aibă trup, în timp ce versul spiritualizează materia, suflând viață în tăcerea pietrei. Când dalta taie și rima mângâie, artistul caută aceeași esență - mântuirea prin formă. E un dialog permanent între densitatea lutului și lumina pură a metaforei.
În mâinile lui, materia nu este un obstacol care trebuie învins, ci un partener de taină cu care poetul se întreține în tăcere. Fiecare dăltuire devine un vers nerostit, iar fiecare poezie ascunde o armonie secretă de volum și greutate, dovedind că frumusețea absolută se naște exact acolo unde piatra începe să gândească, iar cuvântul capătă greutatea bronzului. (Scriitor, Liviu Apetroaie )
Intrarea este liberă.
Parcare: În apropiere