Desprinsă dintr-o amnezie autoindusă ce a durat ani de zile, Ștefania dezvăluie amintirile copleșitoare ale copilăriei sale, petrecute în spitalele din România din cauza unui diagnostic greșit. Astăzi, în jurul vârstei de 30 de ani, încearcă să se reconecteze cu corpul său înstrăinat și cu copilul ei interior, Nia, prin dans. Acesta devine un nou limbaj în drumul vindecării rănilor și al relației cu mama.
