Acest performance va concluziona o lucrare realizată în urmă cu un an, parte din seria „Triptic pentru un fascist”, în care propuneam trei variante posibile pentru a soluționa controversa amplasării bustului lui Octavian Goga în spațiul public. Printre acestea se numărau amplasarea unei plăcuțe supradimensionate, la o scară comic mai mare decât bustul, ca reproducere a plăcuței montate ulterior de autorități, menită să specifice explicit caracterul fascist și antisemit al politicii sale, precum și varianta finală: înlăturarea bustului, formulată ironic atât prin expresia „curățarea terenului” (termen folosit pentru înlăturarea grupurilor minoritare din România), cât și prin titlul în limba engleză „The Final Solution” (denumirea infamului plan sistematic de exterminare a evreilor formulat de regimul nazist).

În locul fostului bust al lui Octavian Goga va fi instalată temporar umbra monumentului ridicat din sit, refăcută la scară 1:1 din mai multe preșuri negre de șters picioarele, inscripționate ironic cu textul „Welcome”. Alegerea acestui obiect trimite direct la lipsa de „ospitalitate” a lui Goga față de grupurile minoritare din România, vizibilă inclusiv prin politicile sale de retragere a cetățeniei pentru sute de mii de evrei români.

Umbra va fi amplasată exact pe cicatricea lăsată în pavaj de fostul soclu, făcând vizibilă atât absența monumentului, cât și urmele materiale ale îndepărtării sale. În același timp, ea face vizibil actul invizibil al înlăturării monumentului, realizat fără oficialități și fără asumarea publică prezentă la momentul amplasării sale, când au participat atât reprezentanți ai armatei, cât și primarul municipiului. Umbra funcționează astfel și ca o imagine a acestei asimetrii a asumării.

Mai mult decât o simplă urmă, această umbră devine o reprezentare în absența originalului. Dacă monumentul tradițional funcționează prin prezență, volum și oficialitate, umbra propusă aici funcționează prin lipsă, contur și proiecție. Ea nu mai reproduce bustul, ci doar efectul său rezidual, memoria sa incompletă și persistența sa simbolică. În acest sens, lucrarea transformă monumentul într-o apariție fragilă, redusă la o siluetă temporară care poate fi călcată, murdărită și, în cele din urmă, din nou ștearsă.

Ea funcționează totodată ca o materializare a ignoranței, care ar fi, poate, cel mai benign dintre motivele posibile pentru reactivarea acestui bust în spațiul public în urmă cu doar câțiva ani, în ciuda caracterului profund antisemit și fascizant al politicii lui Octavian Goga.

În același timp, lucrarea nu propune simpla dispariție a monumentului ca soluție suficientă. În contextul unui oraș marcat de unul dintre cele mai grave episoade ale Holocaustului din România, absența unui monument poate risca, la rândul ei, să devină o formă de uitare. Intervenția lasă astfel deschisă întrebarea dacă locul rămas liber nu ar trebui ocupat, în viitor, de un memorial dedicat victimelor Pogromului de la Iași sau altor comunități excluse chiar de ideologia susținută de Goga.

Publicul este invitat să pășească pe (/în) această umbră și să participe la un gest critic de desacralizare. Intervenția este completată de reproducerea plăcuței explicative dispărute, readucând în spațiul public informațiile istorice dispărute odată cu aceasta și, ulterior, cu monumentul însuși. Gestul propus poate fi asociat, la prima vedere, cu o formă de ștergere a istoriei, prin eliminarea aspectelor sale incomode. În realitate, lucrarea încearcă să vorbească tocmai despre felul în care astfel de episoade sunt adesea îndepărtate discret, fără asumare publică, așa cum s-a întâmplat atât în cazul dispariției plăcuței (care nu a fost înlocuită), cât și al înlăturării bustului, realizată fără oficialitățile prezente la momentul amplasării sale. Astfel, nu doar monumentul a dispărut, ci și reziduul ideologic pe care acesta îl făcea, involuntar, vizibil.