Marinela Ciobanu

Marinela Ciobanu (n. 1984, Bacău), trăiește și lucrează la Iași. Pictura ei produce mai întâi o stare, o atmosferă, o senzație, înainte de orice interpretare. Lucrează cu un repertoriu restrâns de motive, patul, plantele, animalele, pe care le încarcă metaforic cu teme legate de condiția umană: fragilitate, instinct, izolare, intimitate, siguranță. Casa, camera, patul nu sunt decoruri, ci martori ai memoriei, păstrează felul în care a căzut lumina, cât a durat liniștea, cine a stat acolo înainte să plece.

Interesul ei constant e granița dintre interior și exterior, dintre cultură și instinct. Animalul care intră într-un spațiu domestic sau planta care crește într-o cameră închisă devin figuri ale acelei părți din noi pe care viața obișnuită o ține de obicei ascunsă. Lumina e o formă de legătură cu exteriorul, un canal prin care lumea de afară continue să intre înăuntru, chiar și atunci când ușa pare închisă.

Este absolventă a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (Licență, Pictură, 2007; Master, Arte Vizuale, 2009), cu un stagiu Erasmus la Universidad de Salamanca (2006) și membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Iași, din 2007. Lucrările sale au fost prezente în expoziții personale și de grup din România și în străinătate și se regăsesc în colecții publice și private.

 Beyond Instinct

(proiect expus în 2025 la Galeria ArtEast. Curator: Dana Lungu)

Beyond Instinct explorează nevoi primordiale, care ne definesc existența, relația dintre vulnerabilitate și forță, dintre domestic și sălbatic, dintre control și instinct. Lucrările prezintă imagini surprinse de sus, în care animale sălbatice ocupă spații domestice, nu ca simple juxtapuneri între natură și interior, ci ca metafore ale luptei dintre instinct și cultură, dintre ce ne este înnăscut și ce e modelat de societate.

Patul, motiv recurent în lucrările Marinelei Ciobanu, revine și aici ca spațiu al abandonului și al vulnerabilității. Pe o pilotă albă, animalele se odihnesc printre obiecte și plante, sugerând deopotrivă un somn adânc și o stare latentă, gata oricând să devină acțiune. Mesele pline cu mâncare simbolizează nevoia de hrănire, iar prezența a două animale pe un pat, forța primară a dorinței și a perpetuării vieții.

Seria investighează tensiunea dintre ordinea domestică și haosul naturii sălbatice, dintre nevoia de control și imposibilitatea de a suprima complet instinctele fundamentale, forțele invizibile care ne guvernează existența și echilibrul subtil dintre instinct și rațiune.