Claudia Nicola Ungureanu

CLAUDIA NICOLA UNGUREANU (n. 2002, Iași) este o artistă emergentă activă în sfera practicilor vizuale contemporane. Practica sa artistică se construiește în jurul unei perspective critice asupra unor problematici sistemice, precum structurile politice, relația dintre exploatarea resurselor naturale și consecințele acesteia asupra mediului și societății. Pornind din mediul fotografic, demersul său a explorat tehnici digitale și analogice de manipulare a imaginii, extinzându-se ulterior către practici experimentale interdisciplinare care reunesc fotografia, arta video și instalația.

Este absolventă a Facultății de Arte Vizuale și Design din Iași și finalizează în prezent programul de masterat în Fotografie și Artă Video. Printre proiectele recente se numără instalațiile prezentate la Galeria Catinca Tăbăcaru, București („New Wave Art Prize”, iulie 2025), Galeria cu Platani, Timișoara („Scroll, Desire, Repeat”, septembrie 2025), Atelier Patru, Cluj („The Weight of Tenderness”, octombrie 2025) și Romanian Creative Week Iași în cadrul New Media District (mai 2026).

Inaugurarea nimicului

„Telescaunul din Iași a fost inaugurat oficial în 2013 cu scopul de a scurta drumul spre complexul Ciric. Proiectul a fost conceput ca o atracție turistică și o soluție de transport alternativ pentru locuitorii oraşului. În prezent, acesta nu mai este funcțional, iar infrastructura a fost abandonată. Stațiile și pilonii de susținere au rămas neutilizați, devenind simboluri ale gestionării defectuoase a resurselor economice. Acest context oferă un cadru relevant pentru a analiza artistic temele legate de ineficiență instituțională și impactul acestora asupra comunității.

Lucrarea are ca punct de plecare gestul fictiv al reinaugurării acestei zone de agrement abandonate. Într-un registru performativ, fotografiile documentează un pseudoeveniment inițiat de artistă, în care protocolul, vestimentația și simbolurile de autoritate sunt menținute în contrast evident cu realitatea locului, acest spațiu părăsit care a devenit un martor al eșecului administrativ.

Pornind de la un caz real, o instalație de agrement funcțională doar câțiva ani, proiectul chestionează felul în care autoritatea politică construiește iluzia progresului prin ceremonii fastuoase de inaugurare. Concepută ca o instalație artistică adaptabilă contextului unde este expusă, lucrarea stabilește relații vizuale între fotografia digitală și obiecte găsite, utilizate ca elemente simbolice ale discontinuității. Cablul metalic devine un simbol ambivalent: pe de o parte, al conexiunii între imagine, memorie și privitor, iar pe de altă parte, al promisiunii suspendate și al direcției întrerupte. El susține o serie de fotografii printate digital, situate la granița dintre document și umor cinic, dintre real și absurd.

Figura feminină îmbrăcată ca un reprezentant politic reconstituie ritualurile oficiale prin care autoritatea își construiește imaginea în spațiul public. În contrast cu starea de abandon a locului, gestul performativ dezvăluie inaderența dintre discursul progresului urban și realitatea sa materială, mascată de ritualurile festive ale reprezentării publice. În același timp, asumarea de către artistă a unei identități asociate convențional autorității politice aduce în discuție caracterul predominant masculin al acestui spațiu de reprezentare și evidențiază persistența unor tipare de putere înrădăcinate în contextul politic românesc.